Despre centrul de cazare

Acesta este blogul oficial al centrului de cazare

Weekend la manastiri in Nordul Moldovei

Weekend la manastiri in Nordul Moldovei

S-au scris mult despre traseele la manastirile din Suceava si Neamt. Dar o opinie in plus nu strica si poate ceva idei interesante va vor fi de ajutor.

Daca doriti sa lasati mintea si problemele acasa, acest traseu este minunat. Puteti sa le luati cu dvs, dar grijile vor ceda iar mintea se va limpezi de la sine. Nu trebuie sa fiti habotnic, nu trebuie sa fiti nici macar credincios. Linistea muntilor, aerul curat, evlavia oamenilor locului, va vor atrage ca un magnet spre pacea trupului si a sufletului. 

Planificarea traseului l-am facut tinand cont de faptul ca eram 4 in masina, dintre care 2 copii care nu ar fi trebuit sa se plictiseasca prea mult pentru a nu strica mini-vacanta. Asa ca am plecat catre cel mai indepartat punct din Iasi, Manastirea Putna. Cu adanci reverberatii istorice, incarcata de bla...bla…bla… dar frumoasa si linistitoare. Drumul destul de lung mai ales ca am mers cu o viteza medie de 70 km/ora pentru a evita neplacerile cauzate de politie si sa imi permita sa ma bucur de peisaje, care sunt minunate. De la Gura Humorului si pana la Putna, peisajele sunt cu adevarat desprinse din basm. Avem o tara minunata, care merita vazuta si gustata. La Manastirea Putna am luat o pauza binemeritata admirand peisajul din jurul manastirii. Am vizitat manastirea care reprezinta o frumusete arhitectonica si culturala. In racoarea bisericii poti sa te conectezi la linistea universului sau la credinta crestina care este pe deplin reprezentata. Ar fi trebuit sa spun ca nu prea iubesc clericul sau fetele bisericesti, dar imi place mult sa contemplu linistea spirituala cu care sunt incarcate manastirile noastre. Sunt dupa principiul ...pacat ca sunt locuite!.... dar nu este un aspect important al calatoriei si al vacantei (l-am amintit pentru a nu exista confuzii in ceea ce veti citi in continuare). Prima remarca extrem de rautacioasa este faptul ca la intrarea in manastire se percepe taxa de intrare - adica sa platesc pentru ce? ca vizitez un monument, deci nu are legatura cu credinta si este o afacere. Platesti, intri, nu platesti, nu intri. Da. Business curat. Sa revenim la povestile profane. La iesirea din biserica manastirii am vazut intrarea deosebit de interesanta arhitectonic al muzeului manastirii. Desigur, intrarea costa. Am platit pretul cerut si am continuat cu vizitarea a ceea ce credeam eu ca va fi interesant dupa modul de amenajare: marmura de cea mai buna calitate, spatii generoase cu iluminat deosebit, sisteme de climatizare, sisteme video, ce mai, totul ca la un muzeu modern. Doar ca ce sa vezi la un muzeu de acest tip?! In aceste minunate sali de prezentare sunt expuse tot felul de copii; copia sabiei Stefan cel Mare, fotocopii dupa carti bisericesti, vesminte bisericesti care cica ar fi apartinut nu stiu cui si iar fotocopii, adica xeroxuri pe romaneste. Ce pacat ca au facut muzeul dupa mintea si chipul lor, si nu intreband oameni cu experienta. Ar fi fost de prezentat sute de ani de istorie. Pe mine, profanul nu ma intereseaza ca haina preoteasca X a fost a lui nenea Y. As fi vrut sa vad istoria Moldovei si imensul rol jucat de Manastirea Neamtului. Din pacate, nu. Doar business. Am terminat de plimbat prin manastire si desigur ca foamea a pus stapanire pe sufletele noastre pamantesti. Dar ce sa vezi?! In toata parcarea si zona mirifica din jurul Manastirii nici un loc de asezat oasele si stat la umbra. Vin oameni de departe care ar vrea sa sada olecusoara, cum se vorbeste pe moldoveneste si sa ia o imbucatura. Nu toti au bani de terase si crasme. Oare de ce nu se gandesc si la oameni si la nevoile lor simple, ca pentru cele spirituale, oricum trebuie sa platesti la intrare.

Deci, ne-am suit in masina si am purces sa cautam un loc unde sa mancam. Langa manastire este un drum catre Chilia lui Daniel Sihastru. Aici peisajul este frumos, daca ignori exploatarea lemnului realizata ca un mega business de catre ocolul silvic al bisericii, desigur. Langa Chilia lui Daniel se afla amenajat de ocolul silvic al statului un singur loc de luat masa si odihna cu wc si lada de gunoi. Curatel, semn ca romanii au inceput sa invete sa lase curat dupa ei. Am luat masa in tihna, am lasat curat si frumos dupa ce am mai adunat 2 sticle de plastic, uitate de cineva prin iarba. Am plecat catre Sucevita. 

La Sucevita a fost o aventura sa identificam locul de cazare, dar am reusit. Despre ce si cum la pensiunea Casa Rares am scris aici... Pe scurt, a fost neasteptat de buna cazarea in raportul calitate/pret. Dupa ce ne-am cazat, am purces la Manastirea Sucevita. Ca de obicei, intrarea la manastire este contra cost, adica credinta pe bani. In plus, parcarea este vis-a-vis si e plina cu "ciudati". Daca aveti bunuri de valoare in masina, este bine sa le luati cu voi. Am vizitat manastirea care este interesanta din punct de vedere arhitectonic, dar cu o curte mare si verde, fara prea multe flori. Placut, liniste si mult verde. Apoi a urmat somnul linistitor de la pensiune.

A doua zi de dimineata am plecat spre Manastirea Moldovita. Parcarea micuta langa manastire. Intrarea desigur ca pe bani. Nu poti sa inspiri aerul Domnului fara o contributie onorabila la caseria manastirii. Manastirea frumoasa, plina cu flori si bine ingrijita. Merita “Marul de aur" distinctia primita pentru frumusetea si valoarea manastirii. De altfel, in muzeul manastirii puteti vedea multe din istoria acestui lacas.

De la manastire am plecat pe Trans-Rarau, sau cum s-o fi chemand soseaua. Este cea mai interesanta investitie din zona. Realizata recent, soseaua incepe din Pojorata, de la rondul sau intersectia importanta a comunei si merge pana sub Pietrele Doameni, adica aproape de varf. Este dubla, bine realizata si care prezinta un peisaj de vis. Acum arata proaspat realizata dar intr-un an doi va fi plina de verdeata si flori de munte de jur imprejur.  Peisajul este mirific. Intr-o zi insorita se vad toate Obcinile Bucovinei, Giumalaul si pana la Ceahlau. Merita tot efortul. Turistii se pare ca sunt responsabili si pastreaza bine zona, fara multe gunoaie sau distrugeri semnificative. Daca vreti sa urcati pana la Cabana Raraul puteti sa o faceti pe un drum cu o singura banda si de aceea trebuie putina precautie si multa eleganta in a fi coducatori auto responsabili. Ajunsi la Cabana Raraul puteti sa faceti un traseu scurt de 15 minute pana la Pietrele Doamnei. Exista marcaje turistice, exista panouri cu diverse prezentari ale florei si faunei. Singura problema este ca cei care au facut aceste panouri aveau ochi de soim si putea vedea ce scrie fara lupa. Noi restul, trebuie sa ne bagam cu nasul in sticla panoului sa putem citi. Daca aveti un 4x4, asa cum am avut noi, puteti urca pe un drum "clandestin", adica inchis circulatiei publice. Drumul duce la statia meteo si la cea de televiziune. Aici, peisajele sunt dementiale. Merita efortul. Daca aveti timp puteti sa mergeti si pe jos. Noi ne-am intors pe unde am venit deoarece vroiam sa ajungem la Targu Neamt unde era ultima rezervare. Ca o conlcuzie: vom mai veni o data si poate inchiriem un ATV.

Dupa amiaza am plecat spre Targu Neamt cu oprire la Manastirea Voronet. Aici parcarea este cu plata undeva la 100 m mai in josul manastirii. Posibil si pazita, dar nu garantat. Drumul pana la manastire trece pe o straduta ingusta plina, pe o parte si alta, de mesteri populari. Nu stiu cat sunt de populari dar exista printre lucrurile aduse din China si India si diverse obiecte de artizanat romanesti. In general, sunt acele lucruri pe care le gasiti pe marginea drumului prin toate zonele turistice. Nimic nou, nimic autentic zonei cu toate ca "mestesugarii" se lauda cu lucruri originale. La manastire se plateste desigur. Curtea manastirii nu este mare, dar este bine intretinuta cu toate ca nu exceleaza cu flori. Cel mai interesant de vazut la aceasta manastire este pictura de pe peretele din spate al bisericii. Aici mesterul care a pictat-o a creat o adevarata poveste de simboluri si elemente grafice care pot fi interpretate in fel si chip. Plina de albastru de Voronet pictura merita tot efortul de a ajunge sa o vedeti si sa interpretati dupa ce auziti la ghizi sau dupa propriile cunostinte bibilice sau ezoterice.  Asadar am sezut vreme de doua ceasuri si am povestit celor doua fiice ce si cum prin acea pictura minuata. 

Fiind dupa o zi de alergatura ne-a palit o foame de lup asa ca am parcat in curte la Pensiunea Elena din Voronet, chiar la intrarea in comuna. Eu stiam ca aici se mananca bine, ce-i drept nu am mai fost pe acolo de cativa ani buni. Am ajuns la restaurant si ne-am asezat pe terasa. Destul de frig pentru o zi de iulie. A venit repede un chelner mustacios, simpatic, care a luat destul de repede comanda. Am comandat 2 ciorbe radautene la 4 castroane, deoarece cate una singura era prea mult. Felul doi am ales hribi cu smantana si mamaliguta la toata lumea si o portie de bult, adica mamaliga care inveleste branza de oi si diverse preparate din carne de porc. Ne-a adus o fata de masa care era mult prea mica, o furculita murdara si multa indiferenta. Asa ca am fugit la masina si am adus o patura pentru fete. Era frig serios. Ciorba a venit repede. Nici calda, nici rece. Nu am comandat paine, ci doar smantana si ardei iute, dar a venit cu un cos de paine de casa, extra frumoasa. Ce risipa pentru niste nemancatori de paine. Nu as putea sa va spun cum era ciorba deoarece eram flamand. Destul de repede a venit si cu felul doi, adica cu hribii in smantana. Cred ca aveam o caciula de hribi, taiati bucati si ceva smantana cu doua linguri de mamaliga. La gust, acceptabil spre bun. Daca ar fi fost hribi din belsug, ar fi dat gustul mai bun, asa avea un vag gust de hribi. Poate spuneti ca ar fi fost scump. Si asa era extrem de scump. O portie costa 25 de lei, considerand eu ca este extrem de mult in conditiile in care acolo este patria hribilor si a laptelui. O zi mai tarziu, noi am cumparat de la margine drumului un kilogram de hribi cu 15 lei. Eu in farfurie aveam 50-60 de grame de hribi si smantana luata de la vecinul cu vaci, care ar fi costat in total maxim 5 lei cu tot cu manopera. Ar fi fost de bun simt sa puna mai multi hribi. Si ca argument suplimentar, o portie de hribi, pui si samantana costa 29 de lei. Botul cu cas de oaie si preparate din porc nu avea decat costita prajita de porc si nu ce era trecut in meniu, adica carnati, carne de porc afumata si kaiser, sau daca era nu am gasit sau erau taiate prea mic. Dar fiecare cu afacerea lui. La final am luat o portie de tocinei cu samantana, destul de gustosi. Pe ansamblu 4 oameni flamanzi, adica doi adulti si doi copii au platit 250 lei si au plecat satui. Ca o concluzie culinara: a doua oara nu mai mananc la ei decat daca fac imbunatatiri la servicii si la preturi.

Am plecat sa vedem surpriza de la Oglinzi de langa Targu Neamt, adica cazarea. Am ales acolo tot din cauza pretului destul de atractiv - 130 lei apartamentul cu doua camere, una cu pat dublu si una cu canapea extensibila. In zona manastirilor pretul era cam mare si total neatractiv sau unde era mai bun, era nunta. Asa ca la 4 km de Targu Neamt, nu e departe de manastiri. Problema catastrofala este drumul din comuna Oglinzi. Cam 300 m este criminal. Dar detaliile privind aceasta istorie, le cititi in detaliu aici...

A doua zi, cam drepti de spate am baut cafeaua paziti de un nene care vroia chiar atunci sa deschida umbrelele din jurul si de la masa noastra. Am sorbit repede ce era in cana si am plecat la manastiri. Prima oprire, Manastirea Neamtului. Vechi lacas de cult ortodox cu multa istorie in spate dar si multa opulenta. Frate, nu am mai fost de mult dar pot jura cu mana pe biblie ca biserica are bani de arunca in caini cu ei. Istoria este a locului si a constructiilor vechi care sunt innoite in proportie de 70%. Dar, pe langa vechile locasuri de cult, s-au ridicat niste asezaminte de ramai cu gura cascata. Seminarul si biserica din curte sunt noi construite si arata ca s-au investit bani frumosi. In jur, sunt tot felul de cladiri care probabil sunt asezaminte de odihna a oaselor garbovite de truda si rugaciune a preafericitilor de prin manastire sau mai stiu eu de pe unde, ca noi profanii nu prea aveam voie acolo. Asa ca m-am enervat si am trimis doar fetele sa viziteze manastirea. Noi am stat in parcare, unde surpriza, singurul loc unde puteai sta si lua masa era o veche constructie de lemn cu doua bancute si o masa construita de cei de la ocolul silvic, fost de stat, uitata in mijlocul parcarii. Pe vremuri, era frumos si bland, locul. Plin de copaci, cu casute vechi inghesuite in jurul manastirii, pline cu calugari piosi care traiau in post si rugaciune. Noi am avut o ruda care era calugar la manastire si locuia intr-o astfel de casuta. Era un mic podet de lemn si o casa batraneasca langa un iaz, chiar in apropierea micului oficiu postal. Acum este o cladire somptuoasa acel mic oficiu postal, iar in locul casutei si a iazului se profileaza o mega groapa de fundatie. Probabil vor construi cu piosenie o noua casa de odihna a celor imbracati in negru si cu masini de teren tot negre, similare celor care se plimbau pe acolo.

Am hotarat sa mergem la Manastirea Icoana. Se merge cam 5-7 km pe un drum forestier printr-o padure de basm. Asa ne aminteam, cel putin. Pe vremuri era un schit mic si plin de har. Am ferit, pe drum, vreo 10 masini care faceau concurs prin praful ridicat de roti, am vizionat cu adanc respect urmele de copaci si trunchiurile de exploatare. Ca sa fie smecheria completa, reprezentantii ocolului silvic bisericesc, au lasat o perdea de copaci pe margine, iar in spate, au defrisat. Nu ma intrebati cine ca nu stiu, dar pe un panou scria Ocolul silvic al Mitropoliei ...Asadar am ajuns la Manastirea Icoana. Si surpriza. Ce sa vezi. O biserica noua pictata  prin interior intr-o copie de prost gust a picturii de la Voronet, cladiri mari cu etaj intr-un deja cunoscut stil manastiresc. Sunt cam rau daca spun ca nu mai era har, ci doar bani? Am plecat cu un gust amar. Inca o manastire modernizata.

Daca aveti timp, puteti opri la zimbrarie. Este un fel de gradina zoologica cu ceva animale de prin paduri, probabil salvate de la vanat si cativa zimbri. Este intretinuta de ocolul silvic. Nu este extrem de spectaculoasa sau de amenajata, dar merita sa platiti pretul pentru a arata respectul pentru munca cu pasiunea a unor oameni care chiar iubesc natura si padurea. Este extrem de greu acum sa intretii o atfel de rezervatie si acesti oameni fac eforturi substantiale. Pe de alta parte, daca iubiti animalele veti fi impresionati de frumusetea zimbrilor si a ciutelor. Nu este un parc comercial, dar este un parc natural. 

Am ajuns la Manastirea Secu. O manastire de calugari, unde se recunoaste stilul mai putin aplecat spre arta si flori. O manastire veche, frumoasa la care nu platesti sa intri. Este o manastire de calugari si este asemantoare cu o cazarma ceva mai frumoasa. Se vede totusi aplecarea spre credinta si ortodoxie mai mult decat spre bani. Au si ei magazinul bisericesc, afacerile cu branza si cas, paduri si si exploatare forestiera si un mare parc auto camuflat bine. Inca nu se vede, sau nu am vazut eu influenta capitalismului.

Am plecat apoi spre locul unde am petrecut mult timp in tineretea mea de pelerin. La manastirea Sihla. A fost preferata mea. Aici veneam si acultam predicile Parintelui Cleopa si mancam alaturi de calugari. Apoi stateam toata ziua si contemplam mica biserica pictata de Grigorescu. Asadar am ajuns in locul meu preferat. Curat, frumos asa cum stiam de pe vremuri manastirea. Dar surpriza. Nu una, nu doua ci trei biserici sunt acum ridicate in curtea manastirii. Am ramas cu gura cascata. Deci am ajuns dupa capitalism. Fetele s-au dus si au vizitat cele doua biserici iar eu m-am refugiat in vechea biserica. Este o minunatie de liniste si spiritualitate. Picturile sunt magnifice. Merita tot efortul sa ajungeti pana aici. A-propos, platesti daca vrei. Eu nu am vrut. 

De aici, am plecat pe drumul de munte, recent realizat cu piatra, pana la manastirea Sihastria. Pe vremuri mergeam doar pe jos, nu era un altfel de acces. Acolo ne asteptau o mana de calugari intr-o biserica de lemn si multa liniste spirituala. Acum e mai simplu. Cu masina ajungi chiar in usa noii manastiri. Ce era si ce a fost. Nu zic ca arata urat. Este foarte frumos din punct de vedere arhitectonic. In deja cunoscutul stil stefanian modernizat. Doar vechea biserica de lemn a ramas ce era. In rest, betoane, cladiri impunatoare, garajuri si masini de teren, desigur ca negre. Inca a mai ramas obiceiul locului de a te invita la masa daca esti pelerin. Pe vremuri, ajungeai mort de foame si frig dupa doua ore de mers prin padure, chiar simteai apasarea credintei. Acum simti apasarea jeepurilor care doresc sa te depaseasca, si la urcare si la coborare.

Am coborat apoi catre Manastirea Agapia. Aici orice ar fi fost cucerit de capitalism tot ramanea frumusetea florilor de la manastire. Am parcat masina mult mai jos de manastire si am mers agale. La intrare exista un afis cu pretul biletelor de intrare, dar eram prea suparati de ce am vazut pana atunci pentru a mai plati. Nu  ne-a tras nimeni de maneca, asa ca am intrat. Curtea manastirii asa cum o stiam. Un paradis de flori. Nu exista cuvinte pentru cat este de frumoasa. Si constructiile sunt minunate. In biserica totul este impecabil. Doar tot aurul care este pe catapeteasma si pe lampadare se sterge usor si nu e nevoie de multa munca, deoarece nu se aseaza praful. Am avut noroc ca odata cu noi au intrat si un grup de 4 straini si pentru ei au aprins luminile. Totul stralucea de ma luase cu dureri de nervi. Altadata, in biserica straluceau picturile lui Grigorescu. Acum, straluceste aurul. Asta este. Se numeste evolutie...nu?!

Am iesit afara sa ma incarc pozitiv de la frumusetea florilor. Este cu adevarat incantatoare manastirea, lasand la o parte rautatea mea cu aurul. Cred ca am sa mai vin pe aici.

In concluzie acesta a fost periplul nostru de weekend la manastiri. Manastirile sunt pline de istorie si merita vazute. Daca treceti peste opulenta si prostul gust care este afisat din masinile scumpe cu numere bisericesti, padurile taiate si constructiile monumentale, ramaneti totusi cu imaginea unui popor pios, cu frica de Dumnezeu care a gasit in manastiri de-a lungul timpului pavaza si credinta. 

Traseul pe scurt: 

ziua1: Iasi - Manastirea Putna - Manastirea Sucevita  cu cazare in Sucevita

ziua 2: Sucevita - M. Moldovita - Trans Rarau - M. Voronet - mancat la Voronet-  cazare in Oglinzi Targu Neamt

ziua 3: M. Neamtului - M. Icoana - M. Secu - M. Sihla - M. Sihastria - M. Agapia si cazare acasa.

">
Pensiunea Carol - oaspetele misterios
Cine este oaspetele secret

Related Posts